Când redactezi o carte, ajungi s-o cunoști. Dar nu așa cum o cunoști când o traduci sau când o citești. Am pașit deci în mijlocul unui Cadiz fictiv, zdruncinat de lupte între clanuri mafiote și înca nesigur pe picioare, dupa caderea monarhiei. Un Cadiz locuit de personaje delicioase, pe care va recomand sa le gustați cu rabdare, fara graba. În sfârșit, Cadizul care-i este salaș domnului Freejoy, domn care face și desface jocurile de culise, acest dealer de blackjack dintre forțele Binelui și Raului. Dar ce este Binele? Și ce este Raul?
Confesiunile domnului Freejoy, alaturi de ale unui batrân polițist, ale domnișoarei Adelind Ness și ale unei foste pisici (citiți, nu întrebați!), nu raspund neaparat celor doua întrebari. Sunt, totuși, înspicate cu meditații filosofice menite sa îndrume pe oricine citește pe caile întortocheate ale gândirii unui personaj pe care, fara discuție, îl veți adauga în topul vostru de (anti)eroi framântați, mereu pe fuga, dar cu zâmbetul pe buze.
Am stat și m-am gândit cu ce sa aseman peripețiile protagoniștilor. American Gods ("Zei americani"), de Neil Gaiman, a fost raspunsul firesc. În fond, entitațile care uneltesc și se sucesc, se înfrunta mai mult sau mai puțin fațiș, și influențeaza soarta lumilor, sunt prezente și între aceste pagini. Îndraznesc sa prezic ca și fandom-ul Marvelverse nu se va da în laturi de la lectura, iar aceasta îi va fi pe plac. Am gasit suficiente trimiteri care sa ma faca sa mustacesc.
În sfârșit, vreau sa dedic un paragraf și personajului meu favorit, un gentleman cowboy desavârșit ? cel puțin în imaginația mea. Daca n-ați mai citit nicio carte din acest univers, îl veți descoperi cu același entuziasm cu care l-am descoperit și eu. Daca va este familiar deja, nu veți regreta niciun moment petrecut în compania lui.
Iulia Dromereschi - traducatoare, jurnalista culturala, fondatoare AIVImedia.hub
***
Ocult? Check! Ritualuri, magie neagra, pentagrame, demoni ai lumii noastre și ai celei de dincolo? Check! Lovecraft vibe? Check! Condei? În dublu exemplar chiar, ceea ce nu poate fi decât o încântare, având în vedere ca acest titlu aduce pe piața literara un nume cunoscut pentru altfel de activitați (aruncați o privire înapoi pe coperta și veți înțelege ce spun). Personaje? Principale, secundare și terțiare. Și aș zice ca, la fel ca în cazul oricarei scrieri cu greutate, secundarele (un anumit fost polițist) sunt la fel de bine conturate ca și cele principale, ba chiar ar putea avea mai mult sex-appeal pentru anumiți cititori, familiarizați cu Cronicile din Voss ale lui Andrei Mazilu. Într-un cuvânt, romanul Confesiunile domnului Freejoy este un regal fantasy, menit sa completeze cu un nou titlu un multivers care a început di grande cu romanul Anotimpul pumnalelor.
Germin Petcu - scriitor
